Cuptoarele de lut și bucatele cu aroma de odinioară

Articol realizat de redacția Creative Art Copywriting cu informații din surse deschise. Acest articol nu a fost revizuit de un specialist. 

Majoritatea dintre cei care și-au petrecut vacanțele la țară, la bunici, au rămas cu amintirea gustului de neegalat al mâncărurilor de atunci. Dar, peste toate acestea, în minte apare automat mirosul pâinii aburinde, pâine ca la bunica acasă, coaptă în cuptor țărănesc, pe vatră încinsă de jarul rămas după arderea lemnelor, miros care nu se compară cu nimic.

cuptoare-de-lutPentru cei nostalgici după gustul autentic al pâinii pe vatră, și care au posibilitatea de a-și construi în propria curte un cuptor de lut, vă prezentăm, în rândurile ce vor urma, câteva sugestii pentru construirea acestuia. Veți avea nevoie de următoarele materiale: bolovani, piatră de râu, nisip, pământ, paie, cărămizi de lut sau de zgură (eventual din demolări), ziar și țeavă pentru horn.

Fundația cuptorului
După cum este și normal, se începe cu turnarea fundației. Pentru aceasta, alegeți un loc din curte de circa 5 metri pătrați. Poate veți comenta zicând că spațiul ocupat de cuptor este cu mult mai mic. Este adevărat, dar veți mai avea nevoie de spațiu pentru construirea unui acoperiș, un mic loc de depozitare a lemnelor și spațiu pentru a te mișca cu ușurință atunci când mânuiești ca un adevărat profesionist tăvile încinse sau paleta de lemn pentru pâine. De aceea, sapă o fundație de minim 30 cm, umple-o cu pietriș și construiește baza, suportul cuptorului.
Suportul
O înălțime pentru ridicarea suportului nu este ceva standard, dar poate ar trebui să ții cont că întotdeauna, cel mai confortabil pentru bucătar ar fi ca acesta să ajungă în dreptul șoldurilor. Suportul poate fi realizat din orice material impermeabil și rezistent la greutatea cuptorului. Poți folosi blocuri din zgură de beton, cărămidă arsă, piatră de râu sau chiar bolovani. Începe prin a așeza cărămizile una peste alta, circular, până ajungi la înălțimea dorită. Poți repeta procedeul și în interiorul suportului deja format, pentru un plus de stabilitate. În interior toarnă pietriș sau chiar ciment.

Masa cuptorului
Odată operațiunile de mai sus încheiate, următorul pas ar fi să te apuci de construit masa cuptorului și cuptorul propriu-zis. Pentru a evita pierderea de căldură spre baza cuptorului, vei avea nevoie hidroizolație înainte de a construi masa. Pentru aceasta, poți folosi sticle goale, umplând spațiul dintre ele cu cioburi de țiglă, nisip, rumeguș sau lut (amestec de pământ, paie, nisip și apă). Construiește apoi masa cuptorului, din cărămizi de lemn ars, ușor bătute cu ciocanul în amestecul de dedesubt.
Cuptorul propriu-zis
La construirea cuptorului, ar fi indicat să folosești un amestec de pământ galben (argilă), paie, nisip și apă. Totuși, pentru a nu risca să muncești în zadar, înainte de a te apuca să confecționezi cuptorul, îți recomandăm să faci un test prin care să-ți dai seama care este cea mai bună compoziție a lutului. Fă mai multe cărămizi cu conținut diferit: într-una utilizează mai mult nisip, în alta mai mult pământ sau paie. Fă mai multe combinații, pune-le în forme construite din lemne (înălțime maximă de 6 cm) și lasă-le la uscat (la umbră) câteva zile. Compoziția mostrei care crapă mai puțin este ideală pentru a construi peretele cuptorului. Nu uita că în acest amestec lutul este liantul, nisipul agregatul iar paiele are rol de armătură.

Opțional, poți construi o gură pentru cuptor, din cărămizi arse. Ai nevoie de o bucată de fier plat rotunjit sub formă de semicerc sau un suport de lemn. În jurul acestui semicerc se vor lipi cărămizile cu ajutorul lutului.

Mai apoi, cu nisip amestecat în apă, se construiește un fel de dom în jurul gurii cuptorului. Peste aceasta așezăm ziare, cere au rolul de a împiedica uscarea rapidă a nisipului, dar și crăparea lutului. Peste forma astfel creată se vor adăuga straturi multe de lut. Acestea se adaugă treptat, în minimum trei straturi, dar înarmează-te cu răbdare, pentru că ai de așteptat ca stratul anterior să se usuce. Înainte de aplicarea următorului strat, cel anterior se umezește puțin prin pulverizare sau cu o bidinea.

Odată construit peretele, așteptăm ca acesta să se usuce suficient, încât să putem scoate nisipul din interior (1-2 zile) prin ușa cuptorului!

Hornul
În ceea ce privește hornul, în momentul în care construiți peretele, aveți grijă să lăsați o un orificiu cu diametrul țevii din care se va amenaja acesta. Hornul trebuie gândit în așa fel încât atunci când au ars lemnele să se poată închide, pentru a ține căldura în interiorul cuptorului. De aceea, spațiul dintre țeavă și peretele cuptorului trebuie să fie etanș. Acoperiți-l cu același amestec de lut pe care l-ați folosit mai devreme.

Cum ne place ca rezultatul muncii noastre să încânte și ochiul, ar trebui să cerneți nisip și pământ (cât mai mărunt), iar în loc de paie să adăugați fire de cânepă (câlți) și faceți un amestec cu acestea, adăugând apă. Aplicați cât mai delicat, iar când amestecul este aproape uscat, umeziți suprafața prin pulverizare și cu un burete neteziți totul. În final puteți să o vopsiți cu un amestec de var, apă (pigment, dacă este necesar) și ulei de in.

La final, puteți decora cuptorul cu fel de fel de motive rustice și tradiționale sau, de ce nu, îi puteți da o înfățișare după plac. Aici puteți să-i antrenați și pe micii artiști ai familiei, pentru a-și da frâu imaginației, iar cuptorul dumneavoastră va fi, cu siguranță unul original.

Mici indicații

Având în vedere faptul că vorbim de un cuptor care se va construi afară, în aer liber, poate ar trebui să luați în considerare să îl și acoperiți, deoarece, fiind realizată din materiale naturale, nu va rezista la fel de mult timp la ploi și viscole! Este adevărat că un astfel de cuptor poate fi construit și în interior, dar trebuie atunci trebuie să fii cu atât mai atent la conceperea și realizarea lui, pentru a nu umple casa cu fum.

Principiul de funcționare a unui cuptor din lut se bazează pe calitățile de înmagazinare a căldurii a amestecului din care este fabricat. Odată încins, cuptorul redă încet, treptat și uniform căldura în interior.

Avantajele unui astfel de cuptor sunt multiple. În primul rând, îl poți alcătui după propria imaginație, majoritatea materialelor necesare le găsești aproape oriunde în natură, nu ai nevoie să angajezi specialist și de aceea poți scăpa mai ieftin, îl poți construi cu ajutorul familiei – cei mici vor fi încântați de joaca cu lutul, nisipul și apa, iar la final, mulțumirea lucrului făcut de tine nu este egalată cu nimic. În plus, cuptorul poate să servească mai multe generații

Un cuptor cu lemne permite gătitul tradițional cu foc de lemne pentru pizza și pâine și orice alt fel de mâncare gătit în mod obișnuit la cuptorul de la aragaz: friptură, sarmale, musaca, pui, pește, plăcinte, tarte dulci sau sărate, etc. Pentru a face acest lucru, pur și simplu faceți un foc în interiorul cuptorului, lăsați-l să ardă până rămâne doar jarul și apoi începeți coacerea.

Vă oferim, în continuare câteva sfaturi pentru diferite preparate.

1. Pizza – Încălziți cuptorul cu o ora înainte, cu 4-7 bușteni. Când jarul este gata, împingeți-l către margini. Curățați bine cu o perie centrul cuptorului, introduceți pizza și lăsați la copt aproximativ 2-4 minute.
2. Friptură, sarmale, pui – Preîncălziți cuptorul ca pentru pizza. Introduceți vasul, după ce în prealabil l-ați acoperit cu o folie de aluminiu pentru a permite coacerea în profunzime. Când este aproape gata, îndepărtați folia de aluminiu pentru rumenire.
3. Grătar Faceți un foc din 3-4 bușteni, apoi împingeți jarul către margine. Introduceți grătarul cu picioare pe care ați așezat carnea, peștele, eventualele legume, etc. Atenție la timpul de gătire, care este foarte scurt. După ce ați terminat readuceți jarul pe centru pentru a arde grăsimea scursă.
4. Pâine – Încălziți cuptorul până ce cupola devine albă, scoateți tot jarul din cuptor și așteptați până ce temperatura ajunge între 200 și 250 grade Celsius, pe urma introduceți pâinea și închideți ușa.
Nu uitați, majoritatea felurilor de mâncare se gătesc cu ușa cuptorului larg deschisă, mai puțin: pâine, tarte și alte copturi lente pentru care se scoate jarul din cuptor și se închide ușa pentru a se păstra căldura timp îndelungat.

Pâinea, mai mult decât un aliment
La multe popoare pâinea a fost întotdeauna privită nu numai un aliment de bază, dar de asemenea, a fost venerată ca un simbol al prosperităţii, abundenţei şi prosperităţii materiale. În familiile ţărăneşti, copiii, din anii mici, erau obişnuiţi cu o atitudine grijulie faţă de pâine. Atunci când mâncau pâinea, aveau frică să nu să scape nici o fărâmitură. Dacă totuşi acest lucru se întâmpla, atunci potrivit regulilor nescrise, fărâma ar trebui să fie ridicată, sărutată, şi apoi mâncată sau aruncată în cuptor. De obicei, pâinea se cocea în două sau trei zile, iar ziua de coacere era văzută ca fiind una specială. Pâinea se așeza în cuptor în tăcere completă. În timp ce pâinea se afla în cuptor, era interzis să se facă zgomot, să se vorbească tare, să se înjure şi să se certe.

Pâinea trebuia să fie pusă în cuptor abia atunci când lemnele se transformau în cărbune şi apărea un jăratic încontinuu. Această metodă este folosită şi în ziua de azi pentru coacerea de succes nu numai a pâinii, ci şi a prăjiturilor, tartelor. Unele bucătărese nu presărau lopata cu făină, , iar în locul ei aranjau frunze de varză, de pătrunjel, de ţelină. Pâinea coaptă avea o coajă aromatizată, foarte gustoasă.

Exista un mod foarte simplu de a identifica timpul aflării pâinii în cuptor. Odată ce pâinea era trimisă în cuptor şi se închidea lespedea, se arunca într-un pahar cu apă curată un boţ mic de aluat de mărimea unei nuci, frământat din aceeaşi cocă. Imediat ce boţul se lăsa pe partea de jos a paharului, pentru cel care cocea pâinea era semnul că a venit timpul pentru a verifica gradul de pregătire al pâinii. Pâinea se considera coaptă dacă scotea un sunet clar şi bine definit.

Dar exista şi o altă modalitate de a verifica nivelul de pregătire al pâinii. În pâine se introducea un ac din oţel sau din lemn bine lustruit. Pâinea era coaptă, dacă acul scos rămânea curat. Pâinea coaptă se lăsa să se răcească pe masă sau pe laiţă lângă sobă, acoperită cu un prosop curat.

Pentru sărbători în cuptor, din acelaşi aluat, femeile coceau plăcinte umplute cu carne, măruntaie de vite (ficat, plămâni, inimă), peşte, orez, ciuperci, varză, ceapă verde şi ouă, mere şi diferite fructe de pădure.

Share on facebook
Share on twitter
Share on email
Share on facebook
Distribuie 0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *